Expuse, lucrările sunt ca un puzzle sau ca un poem- Andrei Gamarț, expoziție de pictură contemporană

Galeria de Artă a Castelului Cantacuzino vă invită la cea de-a cincea expoziție, simezele galeriei găzduind 21 dintre lucrările artistului Andrei Gamarț.

„Ca să înțeleg mai bine procesul, trebuie ca <<eu>> să părăsesc (pe cât se poate) zona safe a <<subiectului>> care observă, simte și judecă, și să cad în derizoriul <<obiectului>>. Trebuie să devii o imagine. Nici existență, nici opusul ei. Doar sugestie. Poate de asta câteva lucrări din serie sunt foarte personale, prezența subiectului fiind doar anunțată în lucruri (cum e în lucrarea << Vizita>>- camera unde stau).

În același fel, întunericul anunță lumina. Un experiment sociologic realizat prin anii ’60-’70, a demonstrat că un reper într-un spațiu străin poate crea un comportament de grup. Un grup de oameni a fost izolat într-o cameră întunecată. Ulterior, s-a aprins un punct luminos în încăpere și toți participanții la experiment s-au îndreptat spre sursa de lumină. În sensul acesta, pictura nu mai e doar un obiect spre care îți îndrepți atenția, e mai degrabă o relație, în care te angajezi. E ca și cum te-ar aborda un necunoscut pe stradă, un necunoscut cu o oglindă. De asta mizez mult pe un caracter relațional al creației (vezi David White). Fiindcă o relație îl poate schimba pe individ, e ca și cum i-ai deplasa mai întâi centrul de greutate, făcându-l instabil și vulnerabil, ca mai apoi să-și regăsească singur din nou stabilitatea și forța.

Expuse, lucrările sunt ca un puzzle, sau dacă vrei – ca un poem. Fiecare imagine atinge un anume punct sensibil, modelând o experiență autonomă. Cumulate fiind, aceste experiențe ar trebui să formeze o stare de ansamblu, o propoziție. Lucrarea trebuie să rămână neterminată. Să lași celuilalt libertatea de a-i găsi continuarea dorită”, povestește Andrei Gamarț.