23 martie 2026. O frumoasă zi de primăvară, în care soarele își revărsa razele peste tot. La Casa Corpului Didactic Vaslui s-a desfășurat un eveniment deosebit: o lansare de carte însoțită de o impresionantă expoziție de lucrări artistice. Această instituție nu are doar un rol esențial în formare continuă, dezvoltarea profesională și sprijinul metodologic al cadrelor didactice, ci facilitează și organizarea unor evenimente culturale, precum lansări de carte și expoziții de pictură. Prin punerea la dispoziție a spațiilor necesare, instituția sprijină accesul autorilor și artiștilor, în special din rândul profesorilor și elevilor.

Într-un cadru plin de căldură și emoție, a avut loc o lansare de carte mai puțin obișnuită. Învățătoarea Angelica Manole, poet și scriitor, a prezentat un nou volum de poezii, sugestiv intitulat „Ochii din galeria de pictură”, ilustrat de artist plastic, prof. Ramona-Diana Costin, fostă elevă. Ce poate fi mai emoționant, decât  împletirea a două arte, cuvântul și imaginea? Între poezii și picturi se creează o simbioză estetică profundă, bazată pe capacitatea de a evoca imagini și emoții, chiar dacă folosesc limbaje diferite.

Cele două creatoare de frumos au fost prezentate de prof. metodist CCD, Monica Mustățea, care a moderat evenimentul cu eleganță, dăruire și profesionalism.

Prezentarea volumului a fost realizată de scriitoarea, prof. Silvia Hodaș, care a oferit și o incursiune în universul expoziției de pictură. Despre volum, aceasta a remarcat: „Titlul «Ochii din galeria de pictură» sugerează multiple straturi de sens. «Ochii» pot fi ai poetului, ai pictorului, ai personajelor din tablouri, dar și ai privitorului. Astfel, galeria capătă o atmosferă ușor misterioasă, chiar neliniștitoare: nu doar noi privim arta, ci și arta ne privește.

Tema centrală a volumului este femeia, surprinsă în diverse ipostaze: simbol al vieții, al iubirii, al creației, al cunoașterii de sine și a lumii. În același timp, este abordată și tema sacrificiului. Poezia «Sunt Ana lui Manole» reia simbolul Anei din legenda Meșterului Manole – femeia sacrificată în numele creației. Poeta devine vocea Anei care, «lăsată între veacuri foc să ardă, / o flacără plângând în anotimpuri», acceptă zidirea în numele «artei sfântă-a nemuririi». Mesajul este însă clar: maternitatea și statutul de soție sunt valori sacre, iar nicio femeie nu ar trebui să fie sacrificată în numele creației.”

Referindu-se la pictura Ramonei-Diana Costin, Silvia Hodaș a evidențiat simbolul și emoția ca elemente definitorii. „Artista explorează universul feminin, copilăria și fantezia, într-un stil caracterizat prin detalii migăloase și atmosferă caldă, uneori de basm. Abordările expresioniste și abstracte distorsionează realitatea, iar culorile devin simboluri emoționale. Chipul feminin apare des în creațiile sale, uneori supradimensionat, cu valențe cosmice, sugerând legătura cu universul. Alteori, figura pare să iasă dintr-o capsulă de mac, privind dincolo de viață – simbol al sacrificiului suprem. În alte lucrări, femeia este reprezentată pe un curcubeu, contemplând dincolo de nori. Misterul învăluie constant această prezență feminină: din corpul ei pot răsări ramuri, iar ochii – mari, expresivi, uneori ușor melancolici – devin puncte centrale ale compoziției.

Tema iubirii este redată ca o armonie între om și natură. Există și portrete simplificate, fără trăsături faciale, precum imaginea mamei și fiicei, o tehnică modernă care invită privitorul să se regăsească în lucrare.

Tușele ondulate și culorile vii sporesc misterul și expresivitatea lucrărilor, deschizând compozițiile către interpretări multiple.”

Din cuvântul protagonistelor: scriitoarea Angelica Manole, cu „emoții dincolo de cuvinte”, a menționat: „…poezie și pictură – o împletire de destine” și a vorbit elogios despre mica pictoriță, devenită astăzi o artistă apreciată. La rândul său, Ramona-Diana Costin a adăugat cuvinte de recunoștință la adresa învățătoarei de suflet, care, cu răbdare, a descoperit-o și a sprijinit-o în pasiunea sa: „Arta mea este un jurnal compus din imagini care te invită ca privitor, să explorezi o lume a artistului, a trăirilor și a emoțiilor”.

Au recitat,  din creația autoarei Angelica Manole: Octavia Surugiu și Irina Mărdărescu, foste eleve, alături de poeta Valentina Petraru.

Distinsa profesoară de matematică Rusu Angelica a vorbit cu multă căldură despre fosta elevă Angelica Manole, evidențiind parcursul acesteia și caracterizând acțiunea drept „tulburătoare”, iar viziunea artistică a pictoriței –  „o cale sigură spre afirmare”.

Prof. Ioan Hodaș a remarcat valoarea literară a creației autoarei în versuri: „Timpului i-a dat măsură, / Scrisului culoare pură. / Cu talentu-n în poezie / Va intra în veșnicie, / Va intra ca să rămână / În Sfânta Literatură”.

Momentul muzical a fost susținut de cunoscutul cantautor Romică Brunchi, director al Centrului Cultural „Podul Înalt” din Muntenii de Jos (Vaslui). Vocea sa caldă a transmis emoții autentice, iar interpretarea a fost percepută ca un adevărat „pansament sufletesc”, creând o conexiune sinceră cu publicul.

Buna dispoziție a fost adusă și de umoristul Ioan Hodaș, ale cărui creații au funcționat ca un „medicament” spiritual, oferind o perspectivă lucidă asupra defectelor umane și sociale.

La eveniment au participat poeți, scriitori, reprezentanți ai instituțiilor culturale, prieteni, membri ai familiei și numeroși iubitori de frumos. Publicul s-a dovedit receptiv și generos în aplauze, trăind intens fiecare moment alături de cele două creatoare.

La final, participanții au fost invitați să aleagă o carte cu autograf, contribuind în schimb cu o donație benevolă. Fondurile colectate vor fi direcționate către cauze umanitare – un gest de solidaritate și speranță pentru cei aflați în nevoie.

În încheiere, directoarea instituției, prof. Vera-Lia Rusu, a subliniat: „Este emoționant cum, peste ani, învățător și elev își dau mâna pentru realizarea unui lucru atât de frumos, precum o carte. Întoarcerea acasă, în această Casă a Corpului Didactic, nu este întâmplătoare. Dascălii sunt oamenii speciali, îi recunoști după cum merg pe stradă, după ținută și după vorbă.

A fost o bucurie și o onoare să găzduim în acest loc un eveniment de suflet, care a adunat atâția oameni frumoși!”

Mulțumiri se cuvin tuturor celor implicați în organizarea acestui eveniment de suflet. Atmosfera deosebită de caldă și primitoare a fost resimțită de fiecare participant.

Activitatea a fost o adevărată celebrare a artei în formele ei complementare,  o întâlnire între generații, între cuvânt, culoare și muzică. Arta, indiferent de forma sa, rămâne un limbaj universal al sufletului.

Silvia Hodaș

UZPR, Filiala Iași & AJRP, Montreal (Canada)