Cu siguranță, Poarta Brandenburg, cu celebrul bulevard Unter den Linden, se află pe agenda oricărui turist care vizitează Berlinul. O simplă plimbare pe acest minunat aliniament mărginit de tei dezvăluie, pe lângă marile repere culturale, și nenumărate atracții efemere, pe care majoritatea vizitatorilor le descoperă doar când ajung la fața locului. Și asta pentru că, de regulă, sunt evenimente desfășurate pe perioade relativ scurte. Piese mici, dar extrem de prețioase, ce compun imensul puzzle cultural al orașului. Fără să fie obiective majore pentru turiști, devin foarte apreciate, odată ce sunt descopere.

            În cazul subsemnatului, un city break la mijloc de august a fost un bun prilej de a redescoperi amestecul de istorie zbuciumată cu toleranța și energia tânără din prezent, pe care acest oraș îl oferă într-un mod inconfundabil. Și nu numai atât! Imediat cum am ajuns la Berlin, am remarcat o imagine alb-negru de pe un afiș care împânzea orașul: profilul unei doamne îmbrăcate elegant, în stilul începutului de secol XX, cu un arhaic aparat foto în brațe, cocoțată pe o schelă.

Era o primă astfel de „atracție neprogramată” – o invitație la expoziția temporară „Berlin pe cameră: 100 de ani de fotografie și presă”, găzduită de Biblioteca de Stat din Berlin. Evident, nu aveam cum să ratez o astfel de ocazie rarisimă. Dar până să ajung la impozanta clădire istorică de pe Unter den Linden, am avut ocazia să descopăr ”din mers” alte două comori ascunse ale marelui puzzle cultural berlinez.

            În imediata vecinătate a Porții Brandenburg, timp de patru zile, la mijloc de august, a fost ridicată o instalație artistică lungă de 30 de metri și înaltă de aproape trei metri, pentru a aminti de Zidul Berlinului. Lângă ea, pe simeze de mari dimensiuni, expoziția în aer liber de fotografii istorice „Mauerblicke. Berlin 1961–1990” documenta viața de zi cu zi din cele aproape trei decenii în care orașul a fost divizat. A fost unul dintre multele evenimente memoriale care au marcat trecerea a 65 de ani de la ridicarea zidului.

Construit în august 1961, monstruosul zid lung de aproximativ 155 de kilometri, a împărțit Berlinul în două timp de mai bine de 28 de ani, separând numeroase familii și izolând partea de vest a orașului de zonele înconjurătoare. Expoziția, organizată de Berliner Kulturprojekte a comemorat sutele de oameni și-au pierdut viața încercând să fugă din fosta RDG, în acei ani. Și ne-a reamintit că, în cele din urmă, zidul nu a reușit să divizeze orașul.

            La câțiva pași mai încolo, la intersecția Friedrichstrasse cu Unter den Linden, Grupul Volkswagen, liderul industriei auto europene, continuă să facă o adevărată demonstrație de forță în spațiile generoase ale unuia dintre cele mai reprezentative showroom-uri ale sale, denumit generic Forum. În această perioadă, fanii automobilului german pot experimenta „o călătorie prin istoria culturii, societății și mobilității”, în cazul expoziției itinerante „Iconic”.

Sunt expuse creații emblematice, care au modelat mobilitatea, designul, arhitectura și arta din anii 1950 până în prezent. Celebrele Volkswagen Beetle și Porsche 911 împart aceleași spații cu fotoliul Egg al lui Arne Jacobsen, macheta Operei din Sydney, proiectată de danezul Jørn Utzon, și lucrări semnate de artistul pop Andy Warhol.

Toate aceste autentice repere compun chintesența inspirației și a unui spirit vizionar. Apelând la limbajul de design atemporal, ele încurajează deschiderea de noi căi în știință și tehnologie, în creativitate la modul general. Iar punctul central al acestei expoziții este  spațiul multimedia „Lumea icoanelor”, care oferă o experiență imersivă având drept temă mobilitatea viitorului. Este vorba de o călătorie vizuală prin timp, o privire asupra viitorului, cu viziuni despre mobilitate, lumi arhitecturale și tehnologii care vor modela lumea de mâine. Totul pornește de la principiul celor de la Volkswagen, conform căruia, indiferent de perioada istorică,  mobilitatea reprezintă „o experiență unică, care înseamnă ceva diferit pentru fiecare, dar care ne conectează pe toți”.

            Periplul în miez de vară, pe sub teii Berlinului, s-a încheiat cu cea de-a treia expoziție vizitată. Aceasta este găzduită, până la sfârșitul anului 2026, de impunătoarea clădire neobaroc construită la începutul secolului XX, pentru a găzdui colecția Bibliotecii Regale, devenită ulterior Biblioteca Prusacă. Trecută printr-o amplă restaurare și modernizare, finalizat cu un deceniu în urmă, clădirea și-a recăpătat splendoarea spațiilor originale.

            Actuala Biblioteca de Stat din Berlin (Staatsbibliothek) dispune de un spațiu expozițional de 1.000 de metri pătrați dotat la cele mai înalte standarde de conservare și siguranță. Aici sunt expuse peste 300 de obiecte de patrimoniu, de la manuscrise seculare și hărți imperiale la partituri și lucrări științifice. Pot fi văzute aici rarități literare și religioase, precum pagini din Biblia lui Gutenberg, manuscrise ale lui Goethe sau partituri originale semnate de Bach, Mozart și Beethoven. Muzeu are chiar și o ”cameră a comorilor” („Schatzkammer”), care poate fi vizitată, unde sunt expuse unele dintre cele mai importante manuscrise ale umanității. Fiind vorba de exponate foarte fragile, acestea se schimbă la fiecare trei luni, pentru a fi protejate de lumină.

            Aici sunt organizate periodic diverse expoziții temporare, pe teme variate, dedicate culturii scrierii și literaturii. Astfel am descoperit ultima și cea mai interesantă „atracție neprogramată” din scurtul meu periplu prin Berlin, de anul acesta. Astăzi pare de-a dreptul uimitor faptul că, în urmă cu un secol, mai exact în anul 1920, la Berlin se tipăreau 147 de cotidiene! Expoziția spune povestea acestora și, de fapt, povestea orașului, într-un mod frugal, dar deosebit de expresiv, surprinsă prin fotografii de presă.

Primele exponate datează din perioada premergătoare Republicii de la Weimar. Expoziția explorează modul în care naziștii au folosit fotografia de presă în scopuri de propagandă și prezintă abordările atât de diferite ale presei din Berlinul de Est și din cel de Vest. În paralel, sunt ilustrate aspecte din activitatea specifică presei tipărite, de la banala sosire în tipografie a unei role de hârtie, până la poveștile profesionale ale unor fotoreporteri celebri. Sunt expuse inclusiv aparate foto, role de film și diapozitive.

Expoziția este o incursiune fascinantă în istoria presei și fotojurnalismului berlinez. Iar pentru unul ca mine, care „am prins” vremurile imaginilor pe negativ și ale rotativei, a fost un neașteptat prilej de întoarcere în trecutul profesional. Iar cea mai frumoasă amintire cu care am plecat de la această expoziție este chiar imaginea atât de inspirat aleasă pentru afiș, cu eleganta doamnă fotoreporter cocoțată pe o schelă, pentru a imortaliza construirea Primăriei din Berlin, în 1909. O imagine cât o mie de cuvinte, despre o profesie minunată.

Eugen COCEA

24auto.ro, Timișoara