În anii ’70, pe timpul studenţiei, am fost redactor-şef adjunct la revista Viaţa Politehnicii, publicaţia Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iaşi, acolo unde am absolvit Facultatea de Constrcţii şi am devenit inginer cu „patalama” la mână. În presa studenţească din acea vreme au lucrat multe nume sonore, care au devenit de-a lungul timpului jurnalişti şi scriitori de renume în ţară şi străinătate, printre ei fiind şi Vasile George Puiu, colegul meu de redacţie şi care a absolvit la Iaşi Facultatea de Mecanică.

Pe timpul nostru, redactorii şefi ai revistei Viaţa Politehnicii, care obligatoriu trebuiau să fie cadre didactice, au fost Ovidiu Alexandrescu şi NV Turcu, dar noi, studenţii, şi mai ales Dan Teodorescu, Vasile George Puiu, Silviu Lupescu, Silvian Zilberman, D.N. Zaharia, Mathy Botezatu, Cristina Mihăilescu şi mai apoi Daniel Condurache, aveam mână liberă şi tot noi mergeam cu fiecare număr al revistei la Direcţia Presei (Cenzura!) de la Palatul Culturii, acolo unde domnii Iordăchescu şi Zamfirescu ne dădeau BT-ul pentru publicare, iar poetul-tipograf Mihai Gachi tehnoredacta cu litere de plumb, la tipografia de pe str. Vasile Alecsandri din Iaşi, fiecare număr al publicaţiei noastre studenţeşti.

Trecând la timpul prezent, în ziua de sâmbătă, 7 noiembrie 2020, la Radio România Iaşi, iată că jurnalistul Vasile Arhire aminteşte de numele Vasile George Puiu, cel cu care a colaborat la Radio Iaşi la un moment dat, în emisiunile sportive. Am sărit ca ars şi i-am telefonat imediat lui Vasile Arhire, pe care l-am întrebat dacă mai ştie ceva de Vasile George Puiu, pe care eu îl caut de aproape 50 ani şi nu am dat de el… Iar Vasile (Arhire) îmi spune: „Dane, Vasile George Puiu a fost ani de-a rândul prorector la Universitatea din Bacău, iar acum e pensionar”.
Caut pe „Google” la Universitatea din Bacău şi îl găsesc imediat pe fostul meu coleg de redacţie VGP, plus că fostul meu coleg de facultate şi bun prieten, Ilie Serediuc, îmi spune că el şi cu VG Puiu au fost colegi de şcoală la Suceava!!!

Îi scriu o epistolă lui Puiu pe email şi îmi răspunde imediat. Deci ne-am regăsit după aproape 50 ani. Iată ce îmi scrie Vasile George Puiu, pe emailul primit duminică, 8 noiembrie 2020, de Sf. Mihail şi Gavriil.

„Dragule Dan,
Mă bucur nespus că ne-am regăsit.
În grabă îți trimit ultima mea carte unde vei afla mai multe despre mine. Ne întâlnim la Iași (fata mea cea mică este studentă în anul I la Medicină) sau la Bacău ori altundeva.
Cu bucurie,
Vasile”.

Cartea scrisă de prof. univ. dr. ing. Vasile George Puiu (născut în 1950 ca şi mine) se numeşte REPERE şi ea este un volum editat la „Alma Mater” Bacău în 2020, fiind reprezentativ pentru Universitatea din Bacău şi facultatea de profil, în ciclul „Ctitori de Şcoli de ORGANE DE MAŞINI.

În „Cuvânt-înainte”al volumului, reputatul jurnalist ieşean Grigore Ilisei inserează: „În deceniul ‘70 al veacului trecut mă întorceam la Iași după un scurt pasaj bucureștean, în care pregătisem lansarea în eter a primului program românesc pe  F.M.,  Programul  III,  și  în calitatea mea de redactor-șef adjunct al Radioului Iași declanșasem un program de înnoire și modernizare a postului, radioul cu cel mai puternic emițător și cel mai amplu spațiu de emisie și cu o misiune specială de redeșteptare a conștiinței naționale în ținuturile românești de dincolo de Prut. Continuând o bună  tradiție a Radioului Iași, aceea de cultivare a tinerilor din cetatea universitară, am apelat și mai mult la aceștia pentru a pune în operă modalități noi de expresie  radiofonică,  între care  interactivitatea  cu  ascultătorii,  transmisiunile  directe, spectacole cu public, cărora acești tineri le-au  fost  un  izbutit vector. Între acești entuziaști tineri, plini de elan și pasionați de nouă rostire, s-a aflat și un politehnist, Vasile George Puiucu antecedente în jurnalism și literatură la Suceava, premiat la Festivalul de Poezie ,,Nicolae Labiș”. A vădit  dintru început nu doar o pasiune, ci și înzestrare, dublate de o mare ambiție și putere de muncă. În scurt timp a devenit un prolific și original jurnalist, de parcă avea în spate o  lungă  carieră,  semnând  cu  autoritate,  talent și competență  emisiuni  complexe, precum ,,Estudiantina”,,,Descriptio  Moldavie”,  ,,Din  lumea  sportului”,  în  care  au  fost  inserate interviuri  cu  personalități  precum  Nadia  Comaneci,  Bela  Karoy,  Dumitru  Farcaș, academicianul  Mihoc,  Președinte  al  Academiei  Române.  În acea  ambianță  s-a  modelat jurnalistul de certă vocație Vasile George Puiu, ce-a confirmat prin prezența  ulterioară în emisiuni de radio, televiziune, în reviste și gazete prestigioase din țară și Republica Moldova”.

În continuare, cu mult talent gazetăresc, profesorul şi jurnalistul Vasile George Puiu, în editorialul cu titlul „Crochiu adiacent” menţionează:
„Acum un   secol   Francis   Picabia,   un   mare   artist   al   lumii   (pictor,   poezie avangardistă, tipărituri, scenarist), sugera, prin componentele vectoriale ale artei sale, expresii sublime ale abstractului cu nuanțe impresioniste, expresioniste ori dadaiste, o înclinație sublimă către ceea ce, din unghiurile vizibilității sale (dar și din real), constituia motorul civilizației moderne, adică mașina. Era împătimit de dezvoltarea  acestor  creații  materiale  umane, care  grăbeau  cursa  spre  viitorul lumii  cu  depășiri  exponențiale. Implicat  în  mișcarea  cubistă,  dinaintea  celei dadaiste, el  se  compune  din  contraste  abstracționale  colorate  intens. În  1915 publica Picturi  mecanice în  ziarul 391,al cărui proprietar era. Cu o adâncă pătrundere  încearcă  să  exprime  imagini  spirituale  ale  căror  inventări,  prin cuvinte,  pot  introduce  cititorul  în  contextul  acestei  cărți.  Titluri  ca Parade amoureuse (1917), înainte de acesta  Caoutchouc (1909), apoi Machine tournez vite (1917) și L’enfant carburateur (1919), Fille née sans mère(1916 –1918) sau Voila  Elle(1915) provoacă lumea într-o viziune tehnică, de neimaginat, ulterior vieții sale (1953). Este  un  simbol  important  și  frumos  ce-a  putut fi  inspirație  pentru  mari personalități din această carte, urmași ai unei viziuni artistice implicate în știință tehnică și viteză, mai ales. Ei sunt crescători în cunoaștere și preciși în operă. Cele câteva imagini din Picabia în această carte nu sunt reproduceri, ci,  mai degrabă citări din marele artist pe care, cu siguranță, îl poziționăm, prin cuvinte, în perimetrul spiritual al unor oameni de știință excepționali”.

Prefaţa cărţii este asigurată de Prof. univ. emerit dr. ing. Dumitru N. Olaru. de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi.

Volumul numără 140 pagini, cu referiri la cariera profesorilor şi oamenilor de ştiinţă Adalbert Antal, Ștefan Anghel, Marcu Balekics, Alexandru Chișiu, Ioan Ciornei, Ion Crudu, Emanuel Diaconescu, Ioan Drăghici, Mihai Gafițanu, Nicolae Gheorghiu, Constantin Glușco, Bernard Horovitz, Mihai Jâșcanu, Aurel Jula, heorghe Manea, Dorina Jichișan Matieșan, Mircea D. Pascovici, Eugen Pay,  Dan Pavelescu, Dumitru Pop, Niculai G. Popinceanu, Gheorghe Rădulescu, Vasile Zamfir.
În concluzie, putem spune că volumul REPERE al prietenului Vasile George Puiu este unul de colecţie, care nu trebuie să lipsească din bibliotecile personale şi publice din România!
Oricum, Vasile Puiu şi Viaţa Politehnicii au aceleaşi iniţiale – V.P.! Iniţiale de V(I)P !

DAN TEODORESCU

Iaşi – 09.11.2020