Un aer tulbure și neliniștitor plutea peste oraș. Zvonurile despre mișcările și revolta timișorenilor împotriva abuzurilor, a regimului totalitar circulau, în ciuda vigilenței Securității. Alimentele de bază lipseau, iar cozile la „Alimentara”se întindeau pe zeci de metri. Miliția și Securitatea controlau totul. În restaurantele și cafenelele goale, perdele erau date la o parte. Orașul semăna cu o grotă uriașă, în care ne chinuiam să trăim în frig și întuneric. 

   Redactorul șef al cotidianului „Crișana” primise dispoziții de la Comitetul județean de partid să se facă permanență la telefon, până la zece seara.  Mi-a venit rândul în 17 decembrie. Era o liniște nefirească și nu suna nimeni. Dar, pe la șapte seara, tăcerea a fost spartă de soneria stridentă, care m-a făcut să tresar. Am ridicat receptorul și o voce baritonală a spus doar atât.„ La Timișoara a început”!  Și a închis. Îmi venea să urlu, să râd și să plâng. M-am stăpânit, de teamă să nu apară cineva. N-am raportat nimănui. Am decis că serviciul meu la telefon s-a încheiat. Am coborât scările și am plecat acasă. I-am povestit doar soțului meu. El s-a îmbrăcat și a ieșit în centrul orașului, împânzit de milițieni. Împreună cu un grup de prieteni a început să vocifereze împotriva regimului. Strada principală se umpluse de oameni. Vigilentă, Miliția încerca să le închidă gura. N-a reușit cu amenințările, așa că i-a ridicat pe câțiva și i-a dus la sediu. Se apropia miezul nopții și el nu dădea nici un semn. Presimțeam că ceva rău s-a întâmplat. Pe la ora unu, i s-a permis să dea un telefon.

-Sînt la Miliție, e grav, a apucat să-mi zică și s-a făcut tăcere.

 L-au eliberat pe la trei dimineața. Era transfigurat, dar încrezător.

           A doua zi, s-a dus la mitingul din fața Primăriei Municipiului Oradea, unde se adunaseră mii de muncitori, de pe platforma industrială. Era agitație mare, se scandau lozinci anticomuniste. Mulțimea cerea alungarea celor doi  dictatori și instaurarea unui regim democratic. Dar n-avea cine să-i asculte revendicările. Conducerile județului și orașului fugiseră. La un moment dat, s-a anunțat că apa din rețea e otrăvită. S-a declanșat panica. Cei mai mulți au început să gonească spre casă, să-și avertizeze familiile. Diversiunea creată de  Securitate își atinsese scopul. Dar revoluția se declanșase deja în toată țara și a culminat cu cea de la București, cu prinderea și executarea dictatorilor.

        Maria Vesa Aursulesei- UZPR