Motto care se potriveşte foarte bine localnicilor sălciuani

,,Munceşte ca şi când nu ai muri niciodată, roagă-te ca şi când ai muri mâine”

Interviu cu preotul paroh Ioan Marius Corcheş, comuna Sălciua, judeţul Alba

În micile mele ieşiri în jurul oraşului Turda încerc să descopăr pe lângă frumuseţea naturii, oameni care prin ceea ce fac, prin ceea ce dăruiesc semenilor lor devin exemple pentru comunitate. Oameni care dăruiesc fără a aştepta ceva în schimb, care nu fac o virtute din gesturile lor, care sfinţesc locul unde trăiesc. Un astfel de om am întâlnit în satul Sălciua, sat aflat în judeţul Alba, la poalele Trascăului. Este vorba de părintele Ioan Marius Corcheş de la Parohia Ortodoxă numărul unu din Sălciua de Jos. Cu domnia sa am purtat un scurt dialog, fiind impresionată de biserica în care slujeşte, de pictura interioară păstrată foarte bine, unde s-a respectat canonul bizantin, o pictură relativ recentă, are numai patruzeci şi şase de ani vechime, dar care are o cromatică interesantă, ce oferă credinciosului o luminozitate specială.

În curtea acestei biserici se află mormântul marelui etnograf Valer Butură născut în Sălciua şi de la a cărui naştere se împlinesc anul acesta în luna octombrie 116 ani.

Cristina Oprea: Doamne Ajută Părinte!

Pr. Paroh Ioan Marius Corcheş: Doamne Ajută! Şi bine aţi venit la noi la Sălciua, pe Valea Arieşului.

Cristina Oprea: V-aş ruga să îmi oferiţi câteva detalii despre această biserică, pe care am descoperit-o întâmplător, într-o scurtă vizită în localitatea dumneavoastră şi care m-a impresionat. Sincer m-am legat sufleteşte de acest spaţiu sacru pentru că am simţit o linişte care mi s-a coborât în suflet şi în acelaşi timp o mare bucurie.

Pr. Paroh Ioan Marius Corcheş: Biserica noastră datează încă din anul 1908, ca o necesitate a înmulţirii credincioşilor pe vremea aceea. Înainte a fost o biserică de lemn, strămutată în localitatea Lunca Arieşului. În anul 1908 s-a construit această frumoasă biserică din zid, de cărămidă. Credinţa şi dragostea credincioşilor au făcut că în comuna noastră să fie ridicate patru biserici. Biserica noastră cu hramul ,,Pogorârea Sfântului Duh” aşa cum spuneam datează din 1908,  fiind construită sub arhipăstorirea vrednicului de pomenire Î.P.S dr. Nicolae Mladin, Protopop fiind pe vremea aceea preacucernicul părinte Mihon Ion, preot paroh fiind Romulus Gomboş. Pictura bisericii noastre a fost realizată în tehnica tempera de către pictorul Victor Constantinescu în anul 1970. De-a lungul timpului toţi slujitorii acestui sfânt locaş s-au îngrijit pentru al menţine şi înfrumuseţa. Biserica, duminică de duminică este neîncăpătoare de numărul credincioşilor, aceasta arătând credinţa şi dragostea localnicilor pentru sfânta biserică şi pentru credinţa cea adevărată. Asta arată şi frumuseţea bisericii, a fost împodobită cu un iconostas lucrat manual, în lemn de stejar, pictură frumoasă.

Cristina Oprea: Câţi enoriaşi aveţi?

Pr. Paroh Ioan Marius Corcheş: La ultimul recensământ pe care l-am făcut aveam 362 de enoriaşi, împărţit undeva la 112 familii.

Cristina Oprea: Despre biserică aţi povestit. Vă rog să îmi spuneţi cine este preotul paroh al acestei biserici.

Pr. Paroh Ioan Marius Corcheş: O unealtă a lui Dumnezeu. Localitatea natală este în oraşul Câmpeni, şcoala primară şi gimnazială le-am absolvit tot în oraşul Câmpeni. Mai apoi din pronia lui Dunezeu am mers în frumosul şi istoricul oraş Braşov unde am urmat cursurile Seminarului Teologic ,,Dumitru Stăniloaie” în anii 2001-2006, apoi Facultatea de Teologie Ortodoxă, secţia de teologie pastorală în Alba Iulia, apoi în consiliere pastorală am urmat cursurile de masterat, terminând cu tema ,,Educaţia copiilor într-o lume descreştinalizată”. Cu ajutorul lui Dumnezeu din anul 2009 sunt aici preot paroh, au trecut mai bine de şapte ani de când păstoresc această parohie şi aceşti buni credincioşi şi mulţumim lui Dumnezeu de toate realizările. În anul 2012 chiar a fost un moment istoric în parohia noastră, datorită faptului că l-am avut în mijlocul nostru pe Î. P.S. Arhiepiscop Irineu care ne-a sfinţit lucrările care le-am făcut în această perioadă de timp.

Cristina Oprea: Sunteţi un preot tânăr. Cum v-a primit şi cum v-a privvit comunitatea?

Pr. Paroh Ioan Marius Corcheş:  Au fost momente grele pentru mine pentru că în momentul în care am venit, am venit direct de pe băncile şcolii. Însă cu ajutorul lui Dumnezeu, cu multă rugăciune, cu multă stăruinţă, seriozitate m-au primit cu drag şi cu bine şi lucrurile s-au închegat şi am devenit o mare familie.

Cristina Oprea: Cum sunt oamenii ca suflete, ca pregătire spirituală în zona aceasta?

Pr. Paroh Ioan Marius Corcheş: Eu cred că un motto care se potriveşte foarte bine localnicilor sălciuani este ,,munceşte ca şi când nu ai muri niciodată, roagă-te ca şi când ai muri mâine”. Oameni muncitori, harnici şi rugători.

Cristina Oprea: Aveţi o familie foarte frumoasă compusă din doamna preoteasă şi trei copilaşi. Cum vedeţi evoluţia lor în această comunitate, mai ales că este o natalitate foarte scăzută?

Pr. Paroh Ioan Marius Corcheş: Da, din păcate, vedem pe timp ce trece, mai ales la final de an când consultăm registrele acelor botezaţi cu a celor trecuţi la cele veşnice, constatăm că numărul celor trecuţi la cele veşnice este dublu dacă nu triplu faţă de numărul celor care s-au născut. Mortalitatea este mult mai mare decât natalitatea însă vorba gânditorului Petre Ţuţea care spune ,,credinţa adevărată vine de la sat” am toată certitudinea, toată convingerea că, în acest mediu în care ei s-au născut şi până acum au crescut, le e un mediu propice şi sănătos, atât din punct de vedere trupesc cât şi sufletesc pentru a creşte. Într-adevăr sunt o reală problemă locurile de muncă în zona noastră, însă cu ajutorul lui Dumnezeu, ne lăsăm în grija lui şi până atunci mai este cale lungă. Repet, pot să trăiască, să crească sănătoşi atât trupeşte cât şi sufleteşte într-un astfel de mediu mai puţin nociv.

Cristina Oprea: Aveţi un fiu Casian. Dacă v-ar urma pe acelaşi drum, cum ar fi sufletul dumneavoastră?

Pr. Paroh Ioan Marius Corcheş: Foarte împlinit şi împăcat. Se vede încă de mic, aşa cum spune proverbul ,,vremea bună se cunoaşte de dimineaţă”, se vede încă de la cei trei anişori cât are acum că are aplecări spre latura aceasta religioasă. L-am surprins şi prin casă, ia cu câte o pătură, se îmbracă,  îşi ia un buchet de chei în mână, cântă ,,Doamne Miuieşte”. E nedespărţit de mir, ţin câte două sticluţe de mir în mânuţe, miruieşte păpuşile, pe noi. Abilităţi ar fi, iar împlinirea mea sufletească cu siguranţă ar fi, pentru că nu există o menire, o misiune mai mare pe pământ decât al sluji pe Dumnezeu şi oamenii.

Cristina Oprea: Şi pentru fetiţe, ce vă doriţi?

Pr. Paroh Ioan Marius Corcheş: Fetiţa cea mare, Iustina, spunea ,,tati eu mă duc la grădiniţă să mă fac o doctoriţă”. Abilităţi are şi mai ales că neamul din care vin este un neam care  s-a orientat foarte mult spre latura medicală sau duhovnicească. Avem medici şi preoţi în familie. M-aş bucura. Mai ales că doamna preoteasă are un potenţial atât de mare şi cu siguranţă o moşteneşte.

Cristina Oprea: Da, deşi este numai la o oră distanţă de Turda această zonă este foarte frumoasă, foarte bogată, din punct de vedere al oamenilor, a structurii lor interioare. În Ardeal am descoperit un lucru extraordinar, prezenţa bărbaţilor, a enoriaşilor în cadrul sfintei biserici. Oare care este motivul? O teamă de ceea ce urmează după trecerea dincolo sau este vorba de educaţia familială?

Pr. Paroh Ioan Marius Corcheş: De nenumărate ori m-am străduit să le insuflu credincioşilor mei nu frica ci dragostea de Dumnezeu cred că este cheia şi înţelesul. Cu frica niciodată nu se poate. Eu cred că este vorba de o dragoste faţă de Dumnezeu şi într-adevăr cred că la temelie se află credincioşia şi familia unde au crescut. Spunea părintele duhovnic al Facultăţii de Teologie că a avut un tânăr care a crescut într-o familie de oameni credincioşi, o viaţă curată şi bine plăcută înaintea lui Dumnezeu, însă evoluând în timp şi mergând la facultate în alt oraş şi departe de părinţi a apucat pe căi greşite. La un moment dat s-a întors la parinte şi i-a spus ,,părinte eu am crescut cu mirosul de tămâie şi gustul de prescură. Am revenit acasă.” Dragostea de Dumnezeu este cea care ne face să stăm aproape tot timpul de Dumnezeu şi cea care ne dă viaţă, cum spune Mântuitorul în Evanghelia după Ioan, capitolul V, spune atât de frumos ,,Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Dacă mlădiţele se vor rupe de butucul viţei şi nu mai circulă prin voi se va vieţii, acestea se vor usca, iar vierul le va tăia.” Deci, să fim în parmanenţă în legătură cu butucul viţei care este Cristos şi care implicit este în sfânta biserică.

Cristina Oprea: Vă împărţiţi viaţa între biserică şi familie. Aveţi timp şi pentru dumneavostră, pentru lectură? Ce lecturi aveţi?

Pr. Paroh Ioan Marius Corcheş: Da. Citesc destul de multişor, însă nu cu un program destul de bine stabilit. Programul de rugăciune este foarte bine stabilit. De când Dumnezeu ne-a binecuvântat şi cu cei trei copilaşi s-a mai restrâns parcă puţin timpul liber. Să îi spun aşa. Timpul de rugăciune este foarte bine delimitat, iar timpul de lectură este de obicei seara. Ce îmi place să citesc? Îmi place foarte mult să citesc din Î.P.S.Arhiepiscop şi Mitropolit dr. Antonie Plămădeală, un mare vrednic şi erudit cărturar, din  Valeriu Anania Mitropolit al Clujului. Actualmente citesc chiar o carte a Î.P.S. Arhiepiscop Calinic al Argeşului şi Muscelului care se intitulează ,,Toată vremea îşi are vreme”, un roman al copilăriei, al adolescenţei, al studiilor. Eu cred că aşa cum spune Mântuitorul, nu numai cu pâine va trăi omul ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Zilnic trebuie să citim, să ne hrănim sufleteşte. Pentru că, aşa cum corpul are nevoie de nutriţie şi de respiraţie, nutriţia e hrana, respiraţia e aerul, sufletul are nevoie tot de nutriţie şi de respiraţie, nutriţia este împărtăşania şi respiraţia este lectura duhovnicească şi rugăciunea.

Cristina Oprea: Dacă ar fi să fiţi propus ca profesor, ce învăţături i-aţi da unui tânăr?

Pr. Paroh Ioan Marius Corcheş: E un spectru destul de larg. Înainte de toate să fie om bun şi credincios. Chiar zilele trecute citeam o frumoasă istoriară, o pildă în care se spune că un tânăr a întâlnit un filosof pe malul unei mări. Şi zice către acel filosof ,,Filosofule să ştii că mi-am găsit o soţie foarte frumoasă”. Filosoful ia o hârtie şi notează un zero. ,,E foarte harnică”. Mai trece un zero. ,,Vine dintr-o familie bună”. Mai trece un zero. Şi mai spune câteva calităţi, zero, zero, zero. ,,Şi e foarte credincioasă”.  Şi pune un unu înainte de toate zero-urile. Credincioşia este cea care dă valoare tuturor lucrurilor.

Cristina Oprea: Este un moment de trecere acum de la vară la toamnă şi încetul cu încetul se apropie iarna şi Sărbătorile de Iarnă. Cum sunt, din punct de vedere duhovnicesc, pregătirile în această zonă?

Pr. Paroh Ioan Marius Corcheş: Pregătirile pentru Sărbătorile de Iarnă sunt înainte de toate sau în ceea ce ne priveşte pe noi, în latura duhovnicească, mai ales în perioada postului, şi colindele şi toate ne dau preambulul spre sărbătoarea care se apropie, înainte de toate, orice sărbătoare cred că trebuie să o aştepţi cu sufletul curat. Mai toţi credincioşii noştrii înainte de oricare Mare Praznic, se spovedesc, se împărtăşsc, se roagă, mai apoi îşi primenesc casele, gospodăriile, bucatele şi atunci cu siguranţă sărbătoarea va avea o bucurie deplină. Cu copilaşii facem ceva colinde, aici în sfânta biserică, de altfel organizăm şi un mini concert de colinde de Crăciun, pentru copilaşii cuminţi vine şi Moş Crăciun cu mici daruri, aici la biserică. Dar să nu uităm că importanţa primordială a Sărbătorilor de Iarnă este Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Cristos.

Cristina Oprea: Crăciunul, aromă de cozonaci şi mere coapte. Dar pentru dumneavostră, ca preot, cum vim Sărbătorile de Iarnă?

Pr. Paroh Ioan Marius Corcheş: Da, vin cu foarte mare bucurie, dar trebuie să recunosc, este un subiect delicat, vin cu foarte multă oboseală. Dar întotdeauna fără Golgota nu există biruinţă. Şi mulţumirea şi satisfacţia sunt pe măsura jertfei pe care facem fiecare dintre noi.

Cristina Oprea: Radio Tv Unirea este un radio pentru românii din diaspora. Ce m-a impresionat la biserica pe care o păstoriţi este acel brâu cu tricolorul care înconjoară pe exterior întreaga biserică. De ce aţi pus tricolorul pe biserica aceasta din Sălciua? Şi dacă aveţi un cuvânt de spus pentru românii din diaspora.

Pr. Paroh Ioan Marius Corcheş: Da. În urmă cu aproximativ şase ani, când am început lucrările de renovare a exteriorului bisericii care era foarte, foarte deteriorat, am văzut că pe unele locuri se mai păstrau, dar foarte, foarte vag, urme că acolo ar fi fost un tricolor. Mi-a fost destul şi de ajuns încât să zic că acolo va rămâne. Motivul principal este că în momentul în care spui creştin spui român şi când spui român spui şi creştin. Sunt două cuvinte aproape sinonime. M-a învrednicit Bunul Dumnezeu şi prin prisma Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, unde am fost ales într-un cor mixt de voci, să văd o bună parte din diaspora românească, dar şi mai apoi, după ce am venit aici preot paroh la Sălciua, datorită faptului că am ceva grade de rudenie prin străinătate, şi am şi slujit în comunităţi ortodoxe din diaspora, mai exact in Spania. Ce am observat la românii din diaspora sunt într-adevăr foarte uniţi, iar biserica ortodoxă este pentru cu adevărat o mamă. Un loc unde ei vin, se regăsesc, îşi spun oful, necazurile, îşi găsesc un loc de muncă. Pentru ei parcă este un pic mai mult biserica ortodoxă în străinătate.  Cuvântul meu de îmbărbătare este să îşi păstreze credinţa, să nu îşi uite neamul, să nu le fie ruşine cu acest neam, aşa cum spunea un om politic nu suntem numai pupători de moaşte suntem cu adevărat un popor de oameni creştini, un popor de oameni care ne cunoaştem identitatea, un popor care avem o credinţă apostolică, pentru că sfântul Apostol Andrei este cel care ne-a creştinat şi ne-a adus această credinţă şi trebuie să o păstrăm cu demnitate şi să o dăm mai departe urmaşilor noştrii. Să îşi iubească neamul, să nu uite nciodaă de unde au plecat, să îşi păstreze credinţa şi dragostea şi naţionalitatea aşa, cu vrednicie.

Cristina Oprea: Eu vă mulţumesc pentru această primire, pentru cuvintele frumoase şi de îmbărbătare, să fiţi sănătos şi să vă creşteţi frumos alaturi de doamna preoteasă cei trei copilaşi, să le oferiţi cea mai bună educaţie şi să faceţi totul pentru înflorirea comunităţii. Vă doresc ani buni de slujire, cât mai mulţi enoriaşi şi cât mai tineri.

Pr. Paroh Ioan Marius Corcheş: Şi eu vă multumesc, bucuria este de partea noastră şi să duceţi mai departe mesajul nostru, dragostea noastră duhovnicească şi vă aşteptăm ori de câte ori treceţi pe la noi pe Valea Arieşului să nu ne ocoliţi, să treceţi pe la noi pe la Sălciua să vă încărcaţi duhovniceşte.

 articol și fotografii: Cristina Oprea