Go to ...

Mandri de parteneriatul cu Agerpres

Agentia Nationala de Presa a Romaniei

RSS Feed

18 iulie 2024

Marile speranțe: Summit-ul Viitorului


Motto: “Nu ne putem rezolva problemele cu aceeași gândire pe care am folosit-o când le-am creat”. Albert Einstein

În perioada 22-23 septembrie 2024, Organizața Națiunilor Unite va găzdui “Summit-ul Viitorului: soluții multilaterale  pentru un mâine mai bun”, un eveniment ce reunește Statele Membre și Observatoare ale Organizației, diferite agenții ONU, alte organizații internaționale, ONG-uri, instituții academice, sectorul privat și organizații de tineret, cu scopul de a contura un nou consens global despre cum ar trebui să arate viitorul nostru.

Summit-ul Viitorului a fost propus în 2021 de către Secretarul General al ONU, în “Agenda Noastră Comună”. Cu un an înainte, liderii mondiali îl însărcinaseră pe Antonio Guterres  să prezinte un raport privind abordarea provocărilor actuale și viitoare, și accelerarea implementării “Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă”, adoptată în 2015. Agenda Noastră Comună a fost răspunsul la această solicitare, reprezentând o viziune asupra viitorului cooperării globale bazate pe un multilateralism inclusiv, interconectat și efectiv. Este una dintre cele mai ample strategii produse vreodată de ONU.

Summit-urile aprobă, de obicei, soluții la probleme deja cunoscute, dar în cazul Summit-ului Viitorului definirea problemelor se află încă în proces de negociere de către Statele Membre ONU. Rezultatul acestor negocieri se va regăsi în Pactul pentru Viitor”, un document orientat spre acțiune, care va fi adoptat de liderii politici la 22-23 septembrie.  Co-facilitat de Germania și Namibia, “proiectul-zero” al pactului a fost publicat la 26 ianuarie 2024 și a primit feedback de la 83 state și aproape 400 amendamente din partea societății civile. O versiune revizuită a fost apoi prezentată la 14 mai, conținând 52 propuneri de acțiune, structurate în 5 capitole: Dezvoltare durabilă și finantarea dezvoltării; Pace și securitate internațională; Știință, tehnologie, inovare și cooperare digitală; Tineret și generațiile viitoare; și Transformarea guvernanței globale. Negocierea Pactului pentru Vitor este coordonată cu alte două procese interconenctate între ele: Compactul Digital Global (co-facilitat de Suedia și Zambia) și Declarația privind Generațiile Viitoare (co-facilitată de Jamaica și Olanda).

Într-un articol pe care l-am publicat în Huffington Post în anul 2015, comparam Agenda 2030 cu “Marile Speranțe”, capodopera lui Charles Dickens a cărei acțiune se petrece în Anglia reginei Victoria, într-o perioadă de profunde schimbări sociale. Romanul lui Dickens abordează dorința oamenilor de bogăție și statut social, precum și triumful final al binelui asupra răului. Agenda 2030 nu este o operă literară, dar leagă cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile (economică, socială și de mediu) de pace și securitate, stat de drept și acces la justiție. Este despre cum binele poate triumfa asupra răului. Același lucru poate fi adevărat și în cazul Summit-ului Viitorului.

Programat să se desfășoare într-un moment de polarizare profundă și “policriză” la nivel mondial (crize multiple ce au loc simultan, fără cauză unică și nici soluție unică, dar având o interacțiune cumulativă mai mare decât suma efectelor lor individuale), acest summit este văzut ca „o oportunitate unică într-o generație” de a reseta sistemul multilateral afectat în ultimii ani de șocuri globale majore, și de a revigora cooperarea internațională. Cu 4 sesiuni plenare și 270 sloturi pentru luări de cuvânt, nu este o exagerare să spunem că Summit-ul Viitorului generează mari sperante.

Un număr semnificativ din cele 52 acțiuni propuse în proiectul Pactului pentru Viitor sunt priorități și pe agenda Consiliului Europei (CoE), o organizație ce a jucat un rol global de pionierat în dezvoltarea standardelor în materie de drepturile omului, democrație și stat de drept. Practicile de succes ale CoE pot fi, astfel, utile pentru implementarea unor acțiuni propuse în Pactul pentru Viitor: a nu lăsa pe nimeni în urmă și respectarea deplină a drepturilor omului de către toți (Acțiunile 1 și 29); încredere și coeziune socială (Acțiunea 4); acces egal la justiție și respectarea drepturilor omului (Acțiunea 5); egalitate de gen și abilitarea femeilor (Acțiunile 6 și 29); promovarea culturii ca o componentă integrală a dezvoltării durabile (Acțiunea 7); combaterea schimbărilor climatice și protejarea mediului (Acțiunile 8 și 9); cooperare și înțelegere între Statele Membre (Acțiunea 14); combaterea criminalitatii organizate transnaționale și a fluxurilor financiare ilicite (Acțiunea 20); abordarea riscurilor create de tehnologia informației și inteligența artificială (Acțiunea 24); participarea tineretului (Acțiunile 34 și 35); reforma arhitecturii financiare internaționale (Acțiunile 43 până la 47).

Trei exemple.

„Declarația de la Reykjavik: Uniți în jurul valorilor noastre”, adoptată la 17 mai 2023 de către Șefii de Stat sau de Guvern din tarile membre CoE, subliniază „urgența unor eforturi suplimentare pentru protejarea mediului și pentru contracararea impactului triplei crize planetare generate de poluare, schimbări climatice și pierderea biodiversității, asupra drepturilor omului, democrației și statului de drept… Un mediu curat, sănătos și durabil este esențial pentru exercitarea deplină a drepturilor omului de către generațiile prezente și viitoare”. La 11 iulie 2024, în marja Forumului Politic de Nivel Înalt al ONU (HLPF), la New York, CoE va co-organiza (împreună cu președinția rotativă lituaniană a Comitetului Miniștrilor CoE) un eveniment pe tema „Cartografierea drumului de urmat: Combaterea impactului schimbărilor climatice asupra drepturilor omului”.

Summit-ul Viitorului va aborda și necesitatea unor reforme profunde pentru a face instituțiile financiare internaționale mai incluzive. De exemplu, acțiunea 47 din Pactul pentru Viitor afirmă că: „Vom reforma arhitectura financiară internațională astfel încât să poată face față provocării schimbărilor climatice.” Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (CEB) este singura instituție financiară multilaterală cu un mandat exclusiv social și, totodată, un laborator de idei novatoare. La 7 iunie 2024, în Islanda, Consiliul Guvernatorilor CEB (în care reprezint România) a organizat o dezbatere pe tema „Declarația de la Reykjavik – Schimbări climatice, tranziție justă și rolul CEB”, urmată de vizitarea unor proiecte co-finanțate de CEB: Centrala Geotermală Hellisheidi – care produce energie electrică și termică pentru orașul Reykjavik, și instalația Orca de Captură și Stocare a Carbonului – care captează dioxidul de carbon (CO2) direct din aer și îl stochează, sub formă de rocă, în scoarța terestră.

Ultimul exemplu se referă la Inteligența Artificială (IA). De la sănătate la educație, de la acțiunea climatică la funcționarea lanțurilor alimentare, IA este pe cale să devină un instrument esențial pentru construirea unor economii și societăți incluzive, verzi și durabile. Dar IA generează și riscuri pentru umanitate, iar o abordare universală a acestora este necesară. Convenția-Cadru a CoE privind Inteligența Artificială și Drepturile Omului, Democrația și Statul de Drept, adoptată la 17 mai 2024 – primul tratat internațional obligatoriu privind IA – reprezintă un cadru legal global pentru întregul ciclu de viață al sistemelor IA. Convenția va fi deschisă spre semnare tuturor țărilor din lume și, de aceea, poate fi o sursă de inspirație pentru Compactul Digital Global.

La 7 februarie a.c., prezentându-și prioritatile pentru anul 2024 în fața Adunării Generale a ONU (AGONU), Secretarul General Antonio Guterres remarca: “Privind înainte, spre Summit-ul Viitorului din septembrie, avem șansa de a modela multilateralismul pentru anii care vor veni. Și, intr-adevar, lumea noastră are nevoie urgentă de: reforma Consiliului de Securitate; reforma sistemului financiar internațional; implicarea semnificativă a tineretului în luarea deciziilor; un Compact Digital Global pentru a maximiza beneficiile noilor tehnologii și a minimiza riscurile; o platformă de urgență pentru a îmbunătăți răspunsul internațional la șocurile globale complexe…”  

Există o șansă reală ca elemente de limbaj privind reforma Consiliului de Securitate (CS) să fie incluse în Pactul pentru Viitor, trimițând astfel un semnal politic puternic privind realizarea unei astfel de reforme în viitor. Subiectul se află pe agenda Statelor Membre încă de la înființarea ONU. Configurația actuală a Consiliului de Securitate datează din 1965, când numărul membrilor nepermanenți a crescut de la 6 la 10.

În 1992, la inițiativa Secretarului General Boutros Boutros-Ghali, AGONU a înființat Grupul de Lucru Deschis pentru reforma Consiliului de Securitate, iar în 1993 a adoptat o rezoluție privind „reprezentarea echitabilă și creșterea numărului de membri în Consiliul de Securitate”. În 2008, decizia AGONU 62/557 privind „inițierea negocierilor interguvernamentale (intergovernmental negotiations – IGN) in formatul unei reuniuni plenare informale a Adunării Generale” a identificat 5 direcții prioritare pentru reformarea CS: categoriile de membri, problema veto-ului, reprezentarea regională, dimensiunea unui CS extins și metodele de lucru, și relația dintre CS și Adunarea Generală. IGN este considerat cel mai complex element din cadrul reformei de ansamblu a sistemului ONU. De-a lungul anilor de deliberări, co-președinții succesivi ai acestui proces au produs mai multe documente de lucru, în căutarea unor soluții care să întrunească consensul Statelor Membre. În timpul celei de-a 71-a sesiuni a AGONU, am avut privilegiul, împreună cu colegul meu tunisian, să co-prezidez procesul IGN și am făcut propuneri de avansare a negocierilor în documentul „Elemente comune și chestiuni ce necesită o analiză ulterioară privind problema reprezentării echitabile și creșterii numărului de membri în Consiliul de Securitate și aspecte conexe”.

Un motiv esențial pentru convocarea Summit-ului Viitorului îl constituie problematica tineretului. În contextul internațional actual, marcat de fragmentare crescută, tensiuni, conflicte și accelerarea triplei crize planetare, eșecul de a acționa acum va afecta negativ generațiile viitoare.

Nu lipsesc angajamentele de a lua în considerare tineretul, deoarece există aproape 400 de rezoluții ale AGONU care menționează explicit generațiile viitoare. Ceea ce lipsește sunt mecanismele practice și pașii concreți pentru a implementa aceste angajamente. Într-un document orientativ privind „nevoile generațiilor viitoare”, prezentat la 9 martie 2023, Secretarul General al ONU a propus crearea unui post de Emisar pentru Generațiile Viitoare, adoptarea unei Declarații Politice privind Generațiile Viitoare și inființarea unui Forum Interguvernamental pentru Solidaritatea între Generații.

În ceea ce privește Platforma de Urgență, aceasta a fost menționată pentru prima dată în Agenda Noastră Comună, drept un instrument „flexibil și agil, incluziv și deschis partilor interesate, interdisciplinar și multisectorial”, aflat la dispoziția Secretarului General, care să permită acestuia să convoace rapid diferiți actori în cazul apariției unor crize majore în viitor, și să îmbunătățească răspunsul internațional la șocurile globale. Alte propuneri ambițioase din Pactul pentru Viitor privesc pacea și securitatea internațională, dezarmarea, guvernarea spațiului cosmic, tehnologiile noi și emergente, precum și finanțarea dezvoltării.

Interdependența face parte din logica secolului XXI, de aceea Summit-ul Viitorului poate fi un eveniment de succes doar dacă toate Statele Membre ONU sunt cu adevărat angajate în pregătirea sa. Așa cum spunea odată John F. Kennedy: „Problemele noastre sunt create de om și, prin urmare, pot fi rezolvate de om. Nicio problemă ce ține de destinul uman nu este dincolo de capacitatea omului”.

Dr. Ion I. Jinga

Notă: Opiniile exprimate în acest articol nu angajează poziția oficială a autorului.

One Response “Marile speranțe: Summit-ul Viitorului”

More Stories From News

About Asociaţia Jurnaliştilor Români de Pretutindeni