În ultimele ore ale anului 2019, citeam pe postul BBC despre apariția unei pneumonii de origine necunoscută care se întindea cu repeziciune în provincia Wuhan din China.

A cuprins treptat aproape toată lumea, a umplut spitalele, a speriat milioane de oameni, i-a îmbogățit pe bogații lumii și în general a zguduit țările prin care a trecut ca un uragan.

OMS a vorbit despre importanța spălării mâinilor și a folosirii dezinfectantului în timp ce a tergiversat declararea pandemiei de coronavirus, devenit la scurt timp COVID 19, până pe 11 martie 2020, fapt ce a dat apă la moară teoriilor conspirației.

Probabil că nu s-a vorbit despre COVID mai mult decât despre alte boli și epidemii, noi avem însă această impresie pentru că putem fi mai iute informați datorită invenției numite internet.

COVID a scos la lumină metehnele omului dintotdeauna, suspiciunea și refuzul necunoscutului. Omul preferă să îl acuze pe celălalt că îl minte decât să facă față unui pericol pe care nu îl poate gestiona. Ceea ce s-a întâmplat în provincia Lombardia din Italia dovedește atât tentația către neascultare a omului, deși au fost sfătuiți să rămână, au preferat să fugă din calea virusului care le aducea pe cap restricții, fapt neînchipuit până atunci de omul născut și crescut într-un stat democratic. Cel puțin aparent, se pare că statele ieșite din comunism în 1989 au suportat vizibil mai ușor perioadele de restricții care limitau ieșirile din casă la câteva ore pentru strictul necesar, cumpărături sau mersul la farmacii. Mulți și-au amintit și chiar au comparat ceea ce s-a întâmplat acum cu perioada comunismului când viața lor a fost marcată în primul rând de restricții.

Pandemia a adus un concept nou, acela de munca de acasă online și, foarte important, școala de acasă – școala online, noțiuni, în unele țări, cum este și România, neimaginate până atunci. Pandemia de coronavirus a pornit digitalizarea societății omenești într-un ritm forțat, mai rapid acolo unde se lăsase mult așteptată. Din acest punct de vedere lumea după pandemie nu va semăna cu lumea de dinainte de pandemie. Schimbarea cea mai mare o va face digitalizarea învățământului pentru că îi va impune puiului de om o mult mai mare interacțiune cu un robot și riscul ca el să semene din ce în ce mai mult cu profesorul robot este evident. Acesta va fi modelul pe care va deschide ochii și acest lucru va aduce o schimbare ireversibilă în istoria umanității. Omul se află în fața unui pericol de care nu este pe deplin conștient . Omul este pe punctul de a-și transforma copilul om într-un robot. Viitorul va arăta ce fel de om al cetății, ce fel de iubit, prieten sau artist va fi fi această ființă.

Ce a învățat omul după epidemiile de variolă (1902-1984), difterie (1938), tetanus (1940), tuberculoză (1950-2007), poliomielită (1964) sau după virusul HIV care a adus SIDA?

Dar după marile nenorociri din istorie, provocate de om, omului, ce a învățat ființa om?

A continuat să se poarte oribil cu seamănul lui săvârșind în continuare trădări, incesturi, violuri și crime cu inimaginabilă cruzime. Va reuși robotul profesor să îl determine pe om să nu mai comită asemenea orori?

Scris de: Diana Ștefănescu