Go to ...

Mandri de parteneriatul cu Agerpres

Agentia Nationala de Presa a Romaniei

RSS Feed

28 iulie 2021

Ziua Mondială a Teatrului pentru copii și tineret – 20 martie 2021


Ziua Mondială a Teatrului pentru copii și tineret – 20 martie 2021

Pentru 2021, mesajele Zilei Mondiale a Teatrului pentru copii și tineret sunt scrise de Yvette Hardie – președintele ASSITEJși patru tineri producători de teatru și iubitori de teatru din întreaga lume: Malaika Hlatshwayo (Africa de Sud), Luisa Crobelatti (Brazilia), Suzanne Versele (Belgia) și Hinata Sakai (Japonia).

Yvette Hardie, președintele ASSITEJ (Asociația Internațională a Teatrelor pentru Copii și Tineret)

„ASSITEJ Internațional a sărbătorit această zi pe 20 martie încă din 2001, iar din 2012 are ca temă „Du astăzi un copil la teatru“. Acest slogan a fost un strigăt puternic pentru a se lua măsuri care să sporească accesul artistic pentru copii și tineri și pentru a atrage atenția asupra responsabilității autorităților, sponsorilor și cumpărătorilor de bilete în a se asigura că publicul tânăr experimentează puterea artelor.

Cu toate acestea, în acest an de frământare, unde lumea, așa cum o știam, a încetat să-și mai învârtă vechile sale rotițe și s-au schimbat atât de multe pentru artiști, pentru teatre, pentru festivaluri, pentru familii, pentru școli și, desigur, cel mai important, pentru copii și tineri se pare că nu mai putem spune „Du astăzi un copil la teatru“ cu aceeași încredere ca înainte.

Acest lucru nu se datorează faptului că artele sau teatrul sunt mai puțin importante – într-adevăr, dacă ceea ce spun scriitorii noștri de mesaje este adevărat, ele sunt mai importante decât oricând – ci mai degrabă că mecanismele de împărtășire a acestei experiențe au trebuit să se schimbe și să se adapteze.

Așadar, anul acesta, de Ziua Mondială a Teatrului pentru Copii și Tineret, vreau să sărbătoresc extraordinara abundență a talentului, creativității, rezistenței, adaptabilității, a perseverenței și determinării, care au împins artiștii să găsească noi modalități de a se întâlni cu publicul lor în acest an.

Au povestit live pe Facebook cu interacțiuni pe chat; au creat experiențe interactive înregistrate sau transmise în direct pentru ca cei mici să se bucure acasă; au jucat teatru în grădini, parcuri, alei și pe cealaltă parte a ferestrelor; au transformat sufrageriile și dormitoarele în spații magice pentru a fi descoperite și explorate, îmboldind imaginația senzorială; au transformat laboratoarele pentru tineret online și au creat biblioteci online de resurse de teatru video; s-au orientat către tehnologia de zi cu zi, precum telefonul, și s-au aventurat în WhatsApp, Tiktok și Instagram; au trimis experiențe de teatru prin poștă, prin pachete cu instrumente creative din belșug; au sprijinit școala acasă; au creat material despre pandemie și au visat și au scris spectacolele pentru atunci când va fi permis din nou contactul cu publicul; și-au făcut online festivalurile, lecturile de joacă, taberele de vacanță și atelierele; au influențat și au susținut, au mărșăluit și au adresat petiții; au stat împreună. Luând arta în stradă au construit solidaritate comunitară. Ei și-au demonstrat creativitatea înnăscută într-o nenumărate moduri.

Așadar, în timp ce ne aventurăm împreună în „viitorul necunoscut“, le cerem tuturor celor cărora le pasă că tinerii și copiii au acces la bogăția imaginativă extraordinară a artelor să găsească în continuare noi modalități prin care teatrul și publicul tânăr să se reîntâlnească. Pentru că un lucru este sigur, teatrul este mai necesar ca niciodată. În teatru ne reconectăm, creând spațiu pentru vindecare. Ne reimaginăm, ne aliniem și rezistăm. Ne amintim și ne rememorăm umanitatea comună. Și este artistul din fiecare dintre noi care face acest lucru posibil.“

.

Malaika Hlatshwayo, o fată de 14 ani, din Africa de Sud, care iubește teatrul, este interpret și tocmai ce a publicat prima ei carte, „The Belly Button“

„De ce este teatrul important în viața tinerilor? În primul rând, Teatrul este un amestec al celor mai multe forme de divertisment. De exemplu, conține actorie, dans, muzică, poezie. Toate acestea vindecă sufletul într-un mod diferit pentru fiecare membru al publicului și pentru actori. De asemenea, definesc teatrul. Teatrul ne ajută să realizăm lucrurile care se întâmplă în viața reală în cel mai calm și interesant mod. Ceea ce spun este că oamenii sunt interesați de diferite lucruri. Poate fi interesat de muzică și s-ar putea să danseze „plictisitor“. Celălalt poate fi interesat de actorie și găsește poezia complicată și dificil de înțeles. Dar când vin cu toții la TEATRU, fiecare persoană poate relaționa și se poate relaxa, deoarece Teatrul nu este doar un singur lucru, este vorba despre toți. Deci, Teatrul ia în considerare interesele tuturor. Referitor la tineri, cu toții avem puncte tari și puncte slabe. Când cineva vorbește, toată lumea ascultă. Când cineva se mișcă, toată lumea vrea să vadă. Când cineva spune o poveste, toată lumea vrea să audă. Teatrul îi ajută pe cei mici să se vindece de rănile vechi și de situațiile traumatizante. Teatrul ne poate ajuta, de asemenea, să scăpăm de noua realitate care este Covid-19. Teatrul îi poate ajuta pe tineri să-și vadă greșelile și să le remedieze. TEATRUL strigă ARTĂ și este cel mai bun mod de a ajuta oamenii să realizeze și să relaționeze. Teatrul ne ajută să scăpăm de groaza străzilor și de tot ceea ce vine împreună cu străzile, cum ar fi violența și drogurile etc. TEATRUL este vocea copiilor care simt că nu sunt ascultați sau că opiniile lor nu contează. TEATRUL este un mod de conectare.

T – Together

H – Healing

E – Experience

A – Ambition

T – Timeless

R – Relating

E – Escapeׅ“

Luisa Crobelatti are 20 de ani și trăiește în São Paulo; este membră Paideia din 2014 și visează să fie o actriță care să joace în întreaga lume!

„Teatrul este locul unde suntem văzuți, unde țipăm și suntem auziți, unde visarea și a fi visat devin un obicei al zilei noastre (viața de zi cu zi?). Noi, tinerii, tânjim după lume și, pe lângă teatrul care hrănește nevoia de viață, prin el ne uităm înăuntru, în oglinda care ni se oferă, și ne recunoaștem mediul, sinele și celălalt, atât profund, cât și critic.

Uneori, anul trecut, teatrul a fost supapa de evacuare a unei lumi care se află la marginea prăpastiei, dar în același timp, prin el am reușit să vedem firul speranței, chiar dacă poate fi ultima, și îl folosim pentru a ne arăta strigătul de dragoste, ajutor și, chiar, pentru a ne avertiza în legătură cu ceea ce președintele nostru nu a putut să ne avertizeze – situația reală a acestei pandemii.

Arta ne-a salvat de multe, inclusiv de nebunia în mijlocul haosului declarat.

Numai în teatru putem povesti trecutul, dialoga în prezent și construi viitorul cu trupul si vocea noastră.

Viitorul ne aparține.“

Suzanne Versele este o studentă, de 23 de ani, la școala de arte în Bruxelles. Anul trecut a jucat în „DROP BY DROP“, o scenetă despre experiența lor din excursia în Israel și Palestina.

„E timpul să te uiți.

Pot apăsa pauză, derulare, repede-înainte.

Spectacolele devin pixeli în mișcare. Îi devorez.

E timpul să caut povești pe fereastra mea.

Vecinul, soția vecinului, câinele vecinului.

Lumea devine mică.

Zăpăcim. Peste curbe.

Inventăm povești pentru mai târziu.

Vară. Criza ia o pauză. Respirăm cu ea.

Octombrie. Tocmai încep. Întoarce-te acasă!

Masca mea începe să mă mănânce. Stomacul meu începe să mă roadă.

Podeaua teatrului este goală și izbucnim de idei.

Le ținem. Jucând, ce a fost asta?

Vreau să mă așez lângă tine pe un scaun roșu. Să fiu indignat.

Cultura este cel mai bun mod de a striga.

Dar dacă i se dă să poarte o mască?

Ne dorim mai mult ca niciodată.

Recreăm alternative. Online, pe străzi.

Recreăm speranța. Mai lung decât lockdown-ul.

Un alt raport al consiliului devine o piesă muzicală.

Cultură! Sărbătoare! O sticlă cu șampanie.

Dopul sare. Facem gargară.

Gata să scuipăm.“

Hinata Sakai are 10 ani. Trăiește în Prefectura Kanagawa, în Japonia. Este membră a Companiei teatrale regionale „Our Town“. A apărut prima oară pe scenă când avea 4 ani, jucând Rățușca cea urâtă cu toata puterea ei.

„Iubesc atât de mult teatrul pentru că este foarte distractiv să joc și să mă uit la piese. Când joc, corpul și inima mi se leagă inconștient. Când mă uit la o piesă, mă bag în poveste și sentimentele personajelor ajung la mine. Dacă teatrul ar dispărea, aș pierde trei sferturi din viața mea și aș fi dezamăgită; de aceea, pentru mine, teatrul este puterea vieții și este indispensabil!“

Traducere în limba română: Nichita Teodorescu, absolvent al Universității din Bedfordshire, Anglia

More Stories From News

About Asociaţia Jurnaliştilor Români de Pretutindeni